CAUTARE

Dupa afectiune

PRODUSE
CATEGORII

Plante medicinale

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

LEMNUL DOMNULUI

Denumiri populare: alimanca, focsor, lamâita, lemn domnesc, lemn dulce, lemnusor, pelin domnesc, rosmalin, tiprus.
În traditia populara: ramurile se fierbeau si decoctul se tinea în gura contra durerilor de dinti. Cu frunzele uscate, pisate marunt, amestecate cu ceara curata se faceau turtite contra durerilor de ochi. La cel perit se foloseau în mai multe feluri. Se uscau bine frunzele bine, se frecau în palma pâna se faceau ca faina si apoiase presarau la “cel perit”. Se amesteca faina din frunze cu groscior dulce si cu acesta se ungeau. Unii trageau faina din frunze pe nas, ca tutunul. Contra “plesnelor” la copiii mici, frunzele se pisau marunt, în palma, se cerneau cu o sita deasa, se amestecau cu miere si apoi se ungea cu ea pe buze si gingii. Se mai punea în scalda copiilor mici, ca sa fie placuti ca el. Ramurile se puneau în apasau rachiu si apoi se luau contra durerilor de stomac.
La copii mici se punea scoarta pisata în laptele mamei si asa li se da. Ceaiul din ramurile uscate se mai lua contra “naduselii”. Decoctul lor se folosea contra frigurilor. Se mai întrebuintau la bai de picioare.
Fierte în vin, se puneau, cât se putea suferii de fierbinti, la junghiuri. Fierte cu iarba creata si rostopasca se luau contra durerilor la nasteri. Decoctul plantei se folosea contra tusei cronice.
Compozitie chimica: se folosesc partile subterane adica rizomii si radacinile (Radix Liquiritiae) fie primavara fie toamna, un alcaloid toxic în cantitate mica abrotina. Mai contine: alfa si bete pinen, camfen, terpinol, triterpenoide, geraniol, limonen, alfa -felandren, fenoli, licviridina, borneol, ulei volatil , tanin, flavone, substante amare, purine, umbeliferona, scopolen glicirizina, un hormon estrogen de natura steroidica, rezine, zaharuri, manitol, substante minerale
Actiune farmacologica: afrodisiac feminin, antihelmitic, antiputrid, antiseptic urinar, antiulceros, antiluetic, antiinflamator, antispasmodic, analgezic, antimicrobian, antibacterian, tonic amar, stimulent gastric, insecticid, diaforetic, expectorant, slab diuretic, usor expectorant prin fluidificarea secretiei traheo-bronsice si faringiene, usor laxativa, estrogena, antiulceroasa, antidismenoreica, emenagog, nematocid Favorizeaza retinerea sodiului ceea ce duce la hipertensiune si deci nu prea este indicat celor cu aceasta afectiune.
Intra în compozitia ceaiului antireumatic, laxativ nr2 si pectoral.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni respiratorii, anemie, afrodiziac feminin, artrite, boli de stomac si ficat, bronaita (fluidifica sputa), buze crapate, calculoza renala si biliara, cangrene, constipatie, dereglari hormonale, dismenoree, dispepsie de fermentatie, dureri de ochi, dureri de dinti, dureri de picioare, dureri de piept, edeme, faringita, inapetenta, întepaturi de insecte, malarie, menstruatii dureroase, plagi vechi sau ulcerate, traheita, tuse (fluidifica secretiile), ulcer stomacal, usurarea durerilor la nastere.
Atentie : nu se foloseste de hipertensivi.
Preparare: se foloseste radacina si rizomii.
-Macerat la rece 2 lingurite de planta maruntita se va pune în
250 ml apa si se va lasa timp de 8 ore dupa care se va strecura. Se pot consuma 2 cani pe zi chiar perioade lungi.
-Decoct- 2 lingurite de planta se va fierbe în 250 ml apa timp de 10 minute dupa care se va strecura. Se pot folosi 2 cani pe zi.
- Infuzia- în cazul în care se doreste un concentrat mai slab se va pune 2 lingurite de planta în 250 ml apa clocotita. Se va acoperi pentru 10 minute dupa care se va strecura. Se pot folosi 2 cani pe zi si din aceasta infuzie.