CAUTARE

Dupa afectiune

PRODUSE
CATEGORII

Plante medicinale

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

LAPTELE CÂINELUI

Este o planta toxica.
Denumiri populare: aior, alior, aleur, aribi, buruiana de friguri, buruiana de negi, buruiana de râie magareasca, buruiana magareasca, lapte brostesc, laptele câinelui, laptele lupului, lilinar.
Tratamente populare: se folosea pentru vopsit în nuante de galben. Sucul scurs din tulpinile crude era leac contra negilor, pecingine si petelor de pe fata, precum si pentru unghii stricate. Se mai ungeau cu latex bubele. Batrânii spuneau ca în timpul razboaielor unii puneau latexul pe rani, ca sa împiedece vindecarea si sa nu-i trimita pe front.
În Muntenia, fetele se spalau pe cap cu decoctul plantei, ca sa le creasca parul, sau sa nu le cada. Samânta si planta întreaga, se întrebuinta ca vomitiv si febrifug.
Din laptele stors îngrosat cu faina de grâu, se faceau hapuri, care se luau ca vomitiv.
Compozitie chimica: planta contine în latex: euphorbion, cauciuc, guma, amidon, albumina, tanin, rasina, uleiuri grase, uleiuri eterice, alcooli triterpenici, pentaciclici, etc. Substante minerale.
Actiune farmaceutica: planta fiind otravitoare nu se va folosi intern. Extern ajuta la o serie de afectiuni prin aceia ca poate distruge tesuturile si prin aceasta este utila la veruci, negi, etc. În popor se folosesc semintele ca purgativ, dar este extrem de toxica, asa ca este total contraindicata.
Se poate folosi la: eczeme, negi, pecingine, pete pe piele, vermifug, veruci.
Preparare: se foloseste doar latexul care se aplica extern în afectiunile enumerate mai sus.