Plante medicinale

Denumirea populara: alior, buruiana de friguri, buruiana de negi, buruiana de râie magareasca, laptele cânelui, laptele lupului, laur, laptic, lilinar.
In traditia populara: plantele bine dezvoltate si înflorite se foloseau în multe sate, pentru vopsitul oualor în galben sau a firelor si tesaturilor.
Aliorul, dozat cu grija de batrânele mestere, a avut multe întrebuintari în medicina atât în cea umana cât si veterinara. Latexul plantei se folosea contra pecinginei, negilor si buretilor sau pistruilor.
În zona Branului se punea în urechi contra durerilor de masele.
Tulpinile florifere se fierbeau si decoctul  ajuta la spalarea ranilor si râia.
Planta fiarta se punea în legaturi contra durerilor de cap.
Se bea cu apa calda ca purgativ, iar în hapuri, cu faina de grâu, se lua pentru dureri de stomac.
Se fierbe în lapte dulce, ori numai în apa si se dadea contra frigurilor. Era folosit si la dureri reumatice, sau rani pe trupul bolnavilor. Se fierbea aliorul cu apa si cu zeama obtinuta se spalau, iar cu vrejul se faceau oblojeli la trup. Nu se mai foloseste ca planta medicinala fiind abandonata deoarece s-au descoperit altele cu efecte mai puternice în afectiunile la care se folosea si care pe deasupra nu mai sunt toxice.
Compozitie chimica: latex, guma, rasini, uleiuri grase si eterice, tanin, albumina, etc.
Proprietati: are efecte contra distrugerii micozelor si este foarte util în tratarea eczemelor. Se mai poate folosi de asemenea la tratarea viermilor intestinali si ca revulsiv extern.
Toxicologie! Planta este otravitoare asa ca se va lua intern cu mare atentie. La ochi poate sa produca orbirea. Semintele pot chiar sa omoare un om.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: negi, pecingine, etc.
Folosire: se utilizeaza latexul care se aplica local. Se obtine din planta proaspata.

Sanatatea inimei

• Suport pentru mentinerea in sanatatea muschilor inimii
• Promovează energia celulelor